Casatoria e un must?

Hello, my darlings! 

Sper ca a fost o saptamana usoara pentru toata lumea, si ca nu au fost nopti nedormite, bebei pe baterii fara limita, sau sefi mai putin intelegatori. 

Sincer, consider ca odata ce ai devenit parinte, viata ti se schimba la 180 de grade; unii in mai bine, altii au de strabatut caile parenthood-ului cu saci in spinare pe un drum anevoios-asta nu inseamna insa ca iubesc aceste momente mai putin😳😳😳😍! 

Ca parinte este suficient sa te straduiesti sa faci ce este mai bine pentru copilul tau-uneori iti iese, alteori nu. Toata treaba este sa il iubesti si sa te asiguri ca stie ca vei fi alaturi de el indiferent de situatie, si ca increderea mutuala nu va disparea niciodata👍! 

Mai greu insa cu trecerea timpului; lucrurile se schimba, intervin alte prioritati, sau sa zicem alte obiceiuri si traditii care cumva, le incalca pe cele stravechi. Cum ar fi cuvantul cu "C". Nu, nu este vorba de corcodusi, ci de casatorie😂! V-am pacalit pentru o secunda, nu? (bad jokes as usual-don't kill me... Yet!) 

Desi consider ca acest proces de a te casatori, legal, sau in biserica sau amandoua este total inutil pentru mine, la fel de mult consider ca sunt oameni facuti pentru asta. Oameni care, cu sau fara copil, isi bat capul saptamani intregi sa le iasa bine evenimentul asta super important, si sa ramana cu multe amintiri.Oameni care, fara sa vrei, te fac sa plangi la dansul mirilor(Julie, la tine ma refer, ai fost, esti si vei fi mereu o minunata) si parca parca iti arata o alta lume prin toata iubirea aia expandata si imprastiata peste tot in jurul lor. 

Nu pot sa zic decat multa fericire, sanatate iubire si loialitate! Sa aveti parte de tot ce va doriti si mult mai mult decat pot exprima eu in cuvinte. Din suflet zic asta! 

Dar, pentru mine, si inca cativa oameni, casatoria nu e chiar atat de importanta. Cu sau fara copil. Poate o sa ma injure cativa omuleti, insa, chiar asa simt. Nu este vorba de frica. Sau egoism, cum am fost acuzata. Prefer sa cred ca pe mine si dl in cauza nu ne tine o idee de casnicie, ci mai degraba, o legatura spirituala, sufleteasca pura. Pe langa faptul ca indiferent cum ma cheama, si daca sunt legal vorbind, legata de dl Nita, sau jurata in biserica a-i fi soata loiala si supusa, tot parintii micutului nostru suntem, tot aceeasi dragoste ii daruim si tot la fel de bine ne intelegem cu sau fara acte, sustin cu tarie ca esti parinte si fara a fi casatorit. Pentru ca a fi parinte nu trebuie conditionat de a fi casatorit. Sunt mame singure care adopta. Tati singuri care adopta. De ce trebuie sa ne limitam la astfel de lucruri? 

Revin la ceea ce mi s-a spus:"esti egoista! Copilul asta merita o familie normala. Ce va spune la scoala? Vor rade copii de el! TREBUIE SA TE MARITI!" si multe altele, dar asta mi-am amintit acum. 

De ce familia normala inseamna casatorie? De ce copilul meu trebuie sa spuna la scoala daca parintii lui sunt casatoriti? De ce ar rade un alt copil de el? De ce sunt egoista?!?? 

Pentru ca in mentalitatea unora, parintii divortati nu sunt parinti, parintele singur cu un copil, adoptat sau nu, nu intra in categoria parinte.... Pentru ca cei necasatoriti cu copii, nu stiu sa iubeasca. Nu stiu sa mangaie copilul cand il doare. Pentru ca nu au suflet. Pentru ca sunt pacatosi. 

Aproape ca rad, dar imi aduc aminte ca doi dintre oamenii care ma fac pe mine un intreg dorm linistiti langa mine. Si nu vreau sa ii trezesc caci oamenii fara suflet tind sa faca asta.... Sa se gandeasca la binele celor de langa ei, intai de toate. Unii vor zice ca sunt nebuna. Unii vor zambi in gandul lor, aproband ceea ce scriu, dar in tacere. Pentru ca asa am crescut, in aceasta societate. Locul unde, TREBUIE  sa botezi copilul, cat mai mic, eventual dupa ce iese din burta, si TREBUIE, cum imi ziceau niste babute binevoitoare de la o biserica-nu dau nume-sa il bage bine in ceaun! 

Sa mor de inima, nu alta. Copilul trebuie rabatat in apa la 3 luni. Ca asa e botezul nostru. Si ne mandrim cu asta. 

Eu am vazut cum copilul meu a fost rabatat in apa desi am rugat preotul sa nu faca asta. Copilul meu, un ingeras, care nu a plans o data de cand l-am adus acasa, la cateva lunite, dupa ce a fost tavalit in apa, conform traditiei, a plans pana la sfarsitul slujbei. Pentru ca asa e bine. 

La fel si casatoria. E bine sa o faci. Daca iti face placere. Daca e in familie. Daca esti pasionat si crezi in asta si ca e pentru tine. Nu ca asa zice tata Frusinica. Caci de iubit tot va iubiti cat va e sortit. De parinti, odata ADN ul amestecat si transformat in miniyou, parinte vei fi si dincolo de moarte. Fie ca vrei, fie ca nu vrei. Ca esti un caltabosar/-a, si abandonezi copilul.... Ei bine, la 80 de ani cu salele prinse cu sarma si in delir, iti aduce apa ala cu care ai votat. Caci copii i-ai lasat la stat. Sau pe strada. 

Casatoria nu te face parinte. Te face parinte in societate. Dar acasa la tine, unde societatea nu are loc, tu decizi. Decizi daca vrei sa te casatoresti, pentru ca simti tu asta, sau la fel de bine, nu, pentru ca nu e ceea ce simti tu. 

In incheiere, pe un ton neutru, declar casatoria o alegere personala. Si ca sa ne fie noaptea buna, iaca si versurile unui soundtrack celebru, al unui serial si mai celebru(printre astia batrani ca mine!)😅😅😅

"Love and marriage, love and marriage They go together like a horse and carriage This I'll tell you brother You can't have one without the other 

Love and marriage, love and marriage It's an institute you can't disparage Ask the local gentry And they will say it's elementary

Try, try, try to separate them It's an illusion Try, try, try, and you will only come To this conclusion

Love and marriage, love and marriage They go together like a horse and carriage Dad was told by mother You can't have one without the other

Try, try, try to separate them It's an illusion Try, try, try, and you will only come To this conclusion

• Love and marriage, love and marriage They go together like a horse and carriage Dad was told by mother You can't have one without the other"

Mama sau sotie?

Dragii mei, cred ca a sosit vremea sa discutam un pic si despre un subiect mai delicat, sa zicem.

Ai ramas insarcinata! Wow! Felicitari! Bravo mamico! Bravo taticule!

Si brust din Bubu/Ioana/sefa/somea, si alte apelative.... Devii:mamica. Si nimic altceva.

Daca ai noroc de un loc de munca cu ceva colegi simpatici, toti te menajeaza de parca ai fi bolnava. Ceea ce nu e neaparat neplacut. Frustrant uneori, da. Neplacut, nu chiar. 

Apoi, urmeaza starile si schimbarile bruste de comportament. Sau cel putin, asa zic cei din jur. Si totul se datoreaza "hormonilor". Trebuie sa dai pe cineva afara, sau sa iei o decizie drastica, sau faci o observatie negativ constructiva, iti ceri concediu din simplul motiv ca nu ai avut concediu mai mult de doua zile tot anul... Ei bine, ai luat-o razna din cauza sarcinii.

Acasa, cand gasesti litiera la pisici neschimbata, esti cu fundul in sus iar. Daca nu iti place ceva, ce nu iti place nici in mod obisnuit, iar esti cu fundul in sus. Si totul se datoreaza schimbarilor hormonale. 

No shit!

Ei bine, scuzati-mi franceza.... Este doar un pretext. In momentul in care devii mamica, nu uiti sa fii femeie. Sau sa fii angajat/manager/orice alta cariera ai avea. Nu, sarcina TA este folosita ca mijloc de subjugare a persoanei care erai inainte. In mod inconstient. Pentru ca asa se facea de cand lumea si pamantul. Pentru ca cei care incearca sa te faca sa crezi ca gresesti, au acest motiv  de invocat sa te simti prost. Sau sa ai indoieli.

Nu trebuie. Femeia insarcinata are capacitatea de a retine mai multe informatii noi, absoarbe cunostintele mult mai repede decat atunci cand nu e insarcinata. Are capacitatea de a sintetiza informatiile mult mai bine, de a filtra ceea ce este nevoie sa retina si ceea ce nu este nevoie. Asa ca NU cadeti prada acestor tertipuri. 

Iar acasa, esti si femeie si viitoare mama. Daca sotul nu va ia de manuta si va scoate afara, faceti voi asta. Daca el nu va aduce flori sau nu mai face aceleasi gesturi frumoase, faceti-le voi. Pentru voi, si pentru bebe. Pentru ca meritati!

Iar in relatie, comunicarea este extrem de importanta. Toata lumea discuta despre depresia postnatala. Mai mult sau mai putin serioasa. 

Dar nimeni nu spune ca nu doar la mamici exista ci si la tatici. Asa ca mamici dragi, tatici dragi... Aveti 8, 9 luni sa va puneti gandurile in ordine, sa va pregatiti din toate punctele de vedere ca va veni o mica fiinta in viata voastra si ca e normal si logic sa nu mai fiti centrul universului. Acea minune mica va fi. Insa nu inseamna ca voi trebuie sa va neglijati. Comunicati, petreceti timp impreuna chiar daca asta inseamna un film proatt vazut impreuna in acele doua ore cand bebe doarme. Sau un joc de carti. Sau o omleta facuta cu dragoste de amandoi. Apoi petrecut timp langa bebe, impreuna dar si separat. Este foarte important sa va simta bebe, sa va cunoasca respiratia, sa va auda bataile inimii, glasurile.. Al vostru, al parintilor, cei mai importanti din viata lui/ei. Nu este treaba bunicilor, dadacelor si asa mai departe. Este treaba voastra ca si parinti sa ii oferiti un mediu linistit, plin de iubire si comfort. Vacante puteti avea intotdeauna. Petreceri la fel. Sau iesiri in club. Dar copilul creste foarte repede. Si pe neasteptate, face 18, 20 de ani si nu mai are timp de stat cu voi. Are prieteni, gagici, colegi, job sau nu si trebuie sa fie prezent acolo.... Nu avem mult timp cu copilul nostru. Noi ca parinti si noi ca exemplu de cuplu. Tot ceea ce se intampla si copilul vede, il creeaza pe el ca om, ca adult. Si asa va lasati urmele voastre in viata copilului. Prin ceea ce ii oferiti ca exemplu de urmat.

Tu esti aceeasi persoana. Doar ca acum, prioritatile s-au schimbat. Insa nu uita ca esti si mama, si femeie. Ambele roluri se completeaza si nu se exclud. 

Nb: va rog sa nu considerati ca judec persoanele care angajeaza dadaca, si pleaca in vacante cu perechea, sau la petreceri. Nici vorba. Fiecare isi creste copilul cum considera. Si fiecare isi ia rolul de mama si femeie in serios, in felul propriu.

Inchei articolul cu zambetul pe buze, caci pruncusorul meu doarme, sotul se joaca pe xbox, iar eu am un film horror de vazut. 

This is me time🤟🤟🤟! 

Va imbratisez cu drag si spor la familit! 

E parerea ta, dar e viata MEA!

Dragii mei,

Am luat o mica pauza de la postat articole, deoarece ma zbat cu alegerea titlului saptamanal.
Sunt foarte multe subiecte despre care as vrea sa scriu, insa, saptamana aceasta mi-a picat ca mazarea, un nou subiect.
Credeti-ma, nu am cautat-o cu lumanarea, nu sunt genul de om care umbla cu fluturasi de hartie pe strada sa ceara pareri.... Insa cineva mi-a aruncat in fata o vorba pe care am auzit-o de n ori. Sau poate mai corect spus este... Am crescut auzind-o.
Long story short, pentru ca nimanui nu-i plac oamenii de vorba lunga, am plecat la vizitat locuinte, ca tot romanul din ziua de azi.
Da, da. O experienta nu mi-a ajuns. O vreau si p'a doua. Sa vedem daca asa o fi si la copii😅!
Ajung intr-un cartier respectabil(sa zicem), si ciocan la o usa unde dau de o... Lady. Era tabarata de un cuplu care incerca sa ii descifreze misterele si tainele sfantului calculator. Toate bune si frumoase, zic buna ziua ca orice mancator de ceapa verde, ma scuz de deranj si intreb daca sunt locuinte disponibile.
Se uitara toti 3 la unison buimaci la mine de parca am intrebat unde e tamaia.... Si se ridica acea lady(zic lady pen'ca avea vreo 40 de ani ca popa, o rochie de pustoaica de 12 ani imbracata de ma'sa, si sandale cu talpa orto.. EPICA!) vine catre mine fara sa imi raspunda la buna ziua... Caci deh, leading by example se aplica doar la prostie nu si la chestii misto, cum ar fi respectul(referire aici la conducerea Romaniei noastre, de altfel neste culti)si ma intreaba de bani.
Whoa... Nu din prima seara, imi suna in gand melodia tipei crete... Zic usor speriata de curajul domniei sale.... Pai mai mult decat scrie pe afisul dvs....
Raspunsul prompt:"ei doamna, da ala e asa... Pa mine ma intereseaza ce va intereseaza... Si la cati bani. Ca am multe. Multe."
Am inteles. Ma uit panicata la Dl Nita senior si Dl Nita junior, care ma asteptau afara linistiti. Ce sa fac ca eu i am obligat sa iasa din casa cu mine, sa ne plimbam ca niste bulionari sa cautam eventuale locuinte.
Imi calc peste inima si zic hai sa vedem ce aveti.
Sta acea lady vreo juma de ora pana se decide sa ne arate ce are, gen sa coboare de pe tron si sa ia niste chei si sa arate niste locuinte. Dar e prea multd e cerut. Caci a uitat sa mentioneze termenul de finalizare. Si etajul. Si ca liftul nu functioneaza. Si ca trebuie sa urc niste etaje, cu Nita jr in brate. Bine, nu ale mele ale preaiubitului jumatate de inima mea, aka tatucul lui David. Si ca trebuie sa las carutul jos, ca "la noi nu sa fura aicisia ca avem paza".
Dupa minunata vizita prin fire, cabluri, ciment, chestii, trestii socoteli... Coboram.
Eu cu David in carut, usor in spatele acestei Lady.
Ma acu' jur ca mama nu m-a facut vreo impiedicata sau ametita, dar cum locatia nu era finisata, dadui cu piciorul intr-o pietricita si mna... M-am impiedicat. N-am cazut nu nimic. Doar binecunoscutul pleoscait de incaltari cand te impiedici. Dansa vorbea cu al meu barbatoi, agitandu-se ca o diva toata, dandu-i cartea ei de vizita, si gesticuland grandios... Probabil vreo noua manichiura.
Eu cocalara. Tricou, coc zbatut in doare si in vant, fara machiaj, fara parfum. Dar spalata, curata data cu deodorant. Si sincer.... Nu arat chiar asa de rau in sandale. Un fel de hopeless romantic, ca acu is un fel de maritata si nu am nevoie sa se uite altu' la mine, iar al meu stie ce are acasa. Si nu-i mai trebuie alta😂!
Se face un moment de tacere, in care eu chicoteam de una singura pe sub mustati, partial ca am venit si sa vezi ce bulan imi iau de la al meu ca l-am fortat sa mergem aici, partial de la impiedicat, partial de la sa vezi ce misto fac de al meu ca se da asta la el. Deh... Gaina batrana face ciorba buna🙈!
Se intoarce cucoana si zice senina cu o voce semi ragusita:
"Ah, voiam sa iti zic ca te mariti iar.... Dar cine te mai ia ca ai copil! "
Wow!! ¡
Wow!!!
Oh, no, you didn't!!!!
M-am oprit pentru o secunda socata.
Si m-am uitat la pastarnacul meu minunat de frumos si cuminte, care nu a scos o boaba de sunet in toata vizita, si care e o minune de copil. Nu ca ma laud. Nu o fac. E realitate. Am un inger de copil. Toata lumea l-ar vrea. Dar e al meu. Si e cel mai important din viata mea.
Si aceasta lady imi zice ca "cine ma mai ia cu un copil".
Ca sa ma cobor la nivelul ei, trebuia sa o bat. Ca e o basinica dezumflata de 50 de ani. Si ca probabil, ma-sa asa a invatat-o. Si sper ca nu are urmasi sa ii invete la fel. Sau poate aia ii iau banii si isi vad de viata si educatia lor.
M-am uitat la David,  si am zis in gandul meu:"auzi (fa)=>draga doamna, pe mine nu" ma ia vreunul".Ca nu sunt de dat cu imprumutul. Si nici nu sunt chiar atat de ieftina sa ma ia cineva. De parca as fi orfana si ar trebui sa ma creasca.
Si copilul meu nu e lepra sau handicap. Este un inger. Si daca ar trebui, fie si pentru o milisecunda sa "ma ia cineva" si sa puna la socoteala existenta lui fi-miu.... Acea persoana nu ar fi in viata mea.
Si trei(babaciunea naibii aschilopata), asta peste care te intinzi e barbate-miu. Aha. Ala de "m-a luat.
Si nu m-a luat ca avea nevoie de mancare sau ma creasca. M-a curtat. Mi-a adus flori, desi stia ca nu imi plac. Mi-a deschis usa la masina. Mi-a zis povesti de viata pana la 4 dimineata cand trebuia la 7 sa fim la munca amandoi. M-a cerut de nevasta, si a acceptat faptul ca nu vreau sa ma marit. Pentru ca ma iubeste. Si pentru ca nu ma ia. Ci pentru ca am ales amandoi sa ne apartinem unul altuia. Neconditionat de o hartie, un nume sau un copil. Copilul e minunea noastra. Pe care ne-am dorit-o.
Iar tu, cucoana.... Sper ca intr-o zi, sa iti dai seama ce ai in cap. Caci oameni ca tine fac oameni ca tine. Si nu inseamna ceva bun.
Mamicilor, nu mai traiti in umbra vorbelor din batrani. Nu va cresteti copii, nepotii etc cu mentalitati de genul. Nu va mai incuiati intr-o lume in care parerea cuiva reprezinta un ghid de a va trai viata.
Aveti o singura viata. Traiti-o asa cum simtiti. Nu cum simt altii. Pentru ca a doua sansa la aceeasi viata nu exista. Anii nu se duc inapoi. Oamenii crescuti sub principii gresite ajung sa faca greselile cele mai mari de frica sa nu dezamageasca. Asa ca.... Wake up.
Si cresteti pui educati, respectuosi si cu inima mare. Care sa inteleaga viata. Si iubirea. Si ca timpul tuturor e al lor si atat.

Restul e cancan.

Va pup cu drag!

Inceputuri 2

Asa cum am promis, revin cu partea a doua a articolului "Inceputuri".



Cam greut  sa scriu cu micul pastarnac pe langa mine, avand in vedere ca e curios sa vada tot ceea ce fac, insa, gasesc ceva momente cand doarme sau il rapeste taticul wild!



Curios cum toata lumea isi da cu parerea la ce si cum si cand sa faci atunci cand faci un copil. Nu numai cu bebe, dar si cu tine, cu corpul tau si cu sotul, iubitul, perechea. Curios cum desi tu ai un milion de ganduri, de la "mai respira copilul asta  sau doarme?" pana la "oare cum sa fac sa fiu si odihnita si sa si urmaresc totul de la curatenie in casa pana la mancare, dus, grija de bebe si eventual cum sa ai si 20 de maini si 30 de corpuri astfel incat toata lumea sa fie fericita.



Este o mentalitate foarte dificil de schimbat. Mamele, bunicile etc pe vremea cand erau ele femei proaspat lauze, sau cu copii unul dupa altul pana la bebe nr 5, aveau si altele pe cap. Bineinteles ca reuseau, insa, atunci povestea cu alaptarea era cu totul si cu totul alta poveste, hrana era proaspata si mai fara chimicale, iar femeia avea inca vreo 2, 3 alte femei pe langa care o ajutau cu cresterea copiilor. Astazi, de cele mai multe ori suntem singure.Uneori alegem asta pentru ca este mai usor si mai putina bataie de cap. Nu ies discutii sau certuri pe motive aiurea. Dar asta nu inseamna ca suntem mame denaturate sau avem lipsa de experienta. Nu inseamna ca nu mai avem instinct matern. Nu inseamna ca nu simtim ce e mai bine pentru bebelanul nostru.



NU este corect sa va lasati influentate de parerile si sfaturile si reprosurile care vin din toate directiile.Sunteti femei puternice. Sunteti mame.Sunteti razboinice. Aveti o putere inaintrul vostru care va transforma in fiintele cele mai educate si pregatite pentru momentele astea. Cine nu stie sa vorbeasca cu voi ca atare, nici nu merita ascultate.



Alta intrebare? bineinteles. Pana cand mai ai de gand sa alaptezi? eh....complicat cu raspunsul. Dar nu trebuie sa dau socoteala nimanui. Asa ca zambesc nonsalant si spun ca pana isi face prima gagica care ii da peste cap cu tatisoarele ei, gandurile de alaptare. Glumesc, bineinteles. Dar, de ce trebuie sa primesc o astfel de intrebare?De ce nu imi este respectata alegerea de a face propriile decizii in momentele in care consider, in locul unor curiozitati rautacioase uneori sau intrusive, de cele mai multe ori?



Pentru ca multa lume are impresia ca a participat la acest copil; de la facere la nastere. Mamico, te asigur ca nu. Asa ca respira, si ia-o de la capat.Nu te enerva oricat de greu ar parea. Nu te agita si nu te stresa. Faci o treaba minunata. Asculta tot, insa ia tu deciziile cu partenerul tau.Si el a participat la procreere. Si daca nu are nici o parere, atunci singurica. Pentru ca poti, si pentru ca ai cum. Si cu ce. Si pentru ca esti mama.



MAMA!



Mamico, te imbratisez cu drag si te iubesc. Si pe puiul tau, care e un nou suflet menit sa faca lucruri bune pe lumea asta.



Voi incheia aici tirada mea, pentru ca vreau sa discutam despre Lucruri foarte importante. Asa ca va astept cu drag, sa imi scrieti sau sa imi lasati comentarii, daca aveti subiecte despre care vreti sa discutam, sau sa dezbatem din experientele noastre.



"God could not be everywhere, therefore He created MOTHERS."

Inceputuri 1

Hello si welcome to the dark side of my world...sau mai bine, the bright side!

Nu o sa fac o prezentare siropoasa si nici nu o sa ma prezint ca la interviu.Asa cum am scris mai sus, sunt o mama simpla. Nu sunt vedeta, nu sunt specialista, nu sunt ceva iesit din comun. Am invatat din greselile mele precum si ale altora, citind.Asa am ajuns sa creez acest blog, pentru mine si poate pentru cativa omuleti, parinti sau nu care vor avea ocazia sau curiozitatea sa citeasca cate ceva din experientele mele.

Dar sa incepem cu inceputul...Mi-am dorit foarte mult acest baietel- scriu baietel caci ma consider "mama de baiat", nu de fete. Respect femeile care se descurca cu fetite, dar eu una, am zis ca daca seamana pe sfert cu mine, I shall be screwed. Nu mi-au placut niciodata chestiile de fete, gen silueta perfecta, hainele cele mai sexy sau care ma fac sa ies in evidenta, asa ca nu as stii sa fac ce imi sta in putere sa imi fac o posibila fiica adolescenta sa arate Instaladyprincess #swag or cum naibii se spune azi. Am preferat intotdeauna sa observ hainele barbatilor, baietilor, stilul potrivit si ce ii face pe ei sa iasa in evidenta, in mod decent bineinteles. Cred ca de aici mi se trage si aceasta dorinta de a avea un baietel/baieti.(Momentan, ma opresc la unultonqueout)

Am plans cand am aflat ca sunt insarcinata.Dar a venit in cel mai potrivit moment al vietii mele.Intr-un moment in care viata mea insemna doar munca, si acasa. Devenind mama, am aflat ce inseamna si plimbarile, "me time" intalniri cu vechii prieteni, cu care nu m-am vazut de la sfarsitul liceului sau mai mult, desi traim in acelasi oras. Imi asum vina de workaholica. E naspa si va sfatuiesc sa nu fiti ca mine. Joburi sunt peste tot, viata ai numai una. Traiti la maxim.

Sarcina a fost relativ usoara.Nu am mancat decat ce a vrut bebe; branzica, oua, paine si rosii. Carne? No way, Jose! In rest, all good.

"Sa mananci bine ca acum mananci pentru doi!" imi arunca toata lumea in fata. Nimic mai fals. Mancam ca o vrabiuta pentru ca doar atat puteam.Mananca cat simti ca ai nevoie, nu cat ti se pune in farfurie. Mai ales ca, organismul tau se adapteaza in functie de cerinta bebelusului. Si bebe nu iti cere sa mananci tot ce vezi.

"Poftele, vai Pofteleee! O sa poftesti la tot ce vezi!!!"Iarasi, Fals! Poftesti la anumite chestii. Nu la tot ce vezi sau ti se pune in fata. Desigur, fiecare organism e diferit. Insa eu am invatat din proprie experienta, ca pot sa spun si nu la anumite chestii care nu imi fac cu ochiul, doar pentru ca mi se spune ca pot pierde copilul daca poftesc mai tarziu(madmadmad)

Mai nou, apar tot felul de presiuni din partea fizicului anumitor vedete care arata fantastic dupa doua luni de sarcina, sau in maxim 3 luni sunt mai slabe ca inainte. De ce spun presiuni? pentru ca am observat pe mai multe conturi, cum mamicile, pun tot felul de intrebari gen "vai, cum ai facut sa slabesti atat de repede?? ce fac si eu sa dau jos cele 3 grame extra? ce mananci dimineata, la pranz, si seara de esti atat de slaba?" Si nu aceste vedete pun presiunea, ci societatea. Fiecare om si organism este diferit. Fiecare om are un stil de viata si un ritm in care slabeste sau se ingrasa, indiferent de situatie. Si femeia, dupa sarcina, trebuie sa se refaca. Asta inseamna, minim primele 6 luni de alaptat exclusiv( cele care sunt fericite cu aceasta sansa), le sfatuiesc sa stea cumintele cu dietele si alte prostii de genul. Altfel risca sa nu dea randament si sa se bucure de momentele cu bebe.

"Vai, dar trebuie sa slabesti. Ai deja 3 luni de cand nascut. Sau 4.Sau 7." Nu!

Nu trebuie sa slabesc. Lasa-ma sa fiu o mama fericita. Lasa-ma sa ma vindec. Lasa-ma sa imi cunosc copilul. Lasa-ma. Asta sa spuneti tuturor si inclusiv voua, uitandu-va in oglinda cand vedeti un pic de burtica, un brat mai gros si un fund mai mare.Minunea a stat in burtica 9 luni. Nu va asteptati sa fiti perfecte in secunda doi dupa ce bebe e out.

Pentru ca deja m-am intins la vorba, si este deja 23:40, zic sa las momentan pixul jos, si sa revin pe subiect data viitoare.

Pana atunci sa mamiciti cu drag!

Va tzuca Bubulina!